ALTERNÁNȚĂ
(‹ fr. {i}) s.f.
1. Însușirea de a alterna.
2. (FIZ.) Totalitatea valorilor luate de o mărime alternativă în decursul unei semiperioade cuprinse între două momente în care valoarea mărimii este nulă.
3. (GEOL.) Repetarea succesivă pe verticală a două sau mai multe tipuri de roci sau formațiuni geologice, de grosimi apropiate, în coloana stratigrafică a unei regiuni.
4. (LINGV.) Schimbare regulată a unui sunet din temă prin altul, în flexiune sau în familia lexicală: poate fi
consonantică (ex. schimbarea lui
s în
ș:
des-deși, a lui
t în
ț:
tăiat-tăiați) sau
vocalică (ex.
carte-cărți); ablaut, apofonie.
5. (ARHIT.;
ARTE PL.) Procedeu decorativ constînd în repetarea regulată a două motive (în
arte decorative) sau a două elemente (în
arhitectură).