anáfură (anáfure),
s.f. – Pîine sfințită care se împarte credincioșilor după terminarea slujbei. – Var.
(a)náforă, nafură. –
Anafora, s.f. (raport
scris adresat domnitorului),
anaforă, s.f. (procedeu stilistic, repetiție). – Mr.
anafură, megl.
nafără. Ngr. ἀναφορά „relatare” (Murnu 4); în
primul său sens
ar fi
putut intra prin intermediul sl.
(a)nafora. Ultima var. este neol.