(‹ germ., lat. m.) s.n. Element chimic (Sb; nr. at. 51, m. at. 121,75, p.t. 630 ºC, p.f. 1.645 ºC), semimetalic, întrebuințat în tehnică sub formă de aliaje; stibiu. A fost descoperit de chimistul german J. Thölde în 1450.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies. Mai multe detaliiOK