aráp (arápi),
s.m. –
1. (Înv.) Arab. –
2. Negru. Mr.
arap, megl.
rap. Tc.
arab (Șeineanu, II, 22; Tagliavini,
Arch. Rom., XVI, 342); cf. ngr. ἀράπης,
alb.
arap, bg.
harap (› megl.). Confuzia
între „
arap” și „
negru” (care
apare și în ngr. ἀράπης și ἀραπήνα), se explică prin
comerțul cu sclavi
negri practicat de negustorii arabi și datorită
căruia singurii negri cunoscuți în
țările române erau de proveniență arabă. Der.
arapcă, s.f. (negresă, arăpoaică), cf. bg., sb.,
rus.
arapka;
arăpească, s.f. (
dans tipic);
arăpesc, adj. (arab;
negru);
arăpește, adv. (în
limba arabă; ca arabii);
arăpie, s.f. (
limba arabă);
arăpilă, s.m. (
om brunet);
arăpime, s.f. (mulțime de arapi);
arapină, s.f. (mulatru;
poreclă comună pentru
țigani), din tc.
arabi, cf. ngr. ἀραπήνα;
arăpoaică, s.f. (negresă;
femeie cu
pielea și
părul de culoarea
neagră). – Dubletul neol.
arab,, s.m. (arab), din fr.
arabe (
sec. XIX) a
dat naștere unei alte
serii de der.:
arabesc,, s.n. din fr.;
arăbesc, adj. (arab);
arăbește, adv. (în
limba arabă; ca arabii);
arabic, adj. (arab);
arabism, s.n.;
arabist, s.m.