arzulíu, (arzulíe),
ad.j – Înflăcărat,
aprins, focos. Tc.
arzülü „dornic” (
DAR;
Pascu,
Beiträge, 14), cu semantism datorat asocierii cu
arz-, de la
a arde. După Candrea-Dens., 78, de la
arde. Probabil din același cuvînt tc., într-o
formă redusă *
arzü, care nu
ni se pare
clară, derivă
arzoi (var.
arzui), adj. (
aprins, înflăcărat, pasionat), pe care
DAR îl derivă
direct din
a arde.