ascúnde (ascúnd, ascúns),
vb. –
1. A pune într-un
loc ferit. –
2. A tăinui. – Mr.
ascundu, ascundire, megl.
șcund, istr.
ascundu. Lat.
abscondĕre (Pușcariu 139; Candrea-Dens., 97; REW 41;
DAR); cf. it
(n)ascondere, v. prov., v. fr.
escondre, cat.
ascondir, v. sp., v.
port.
asconder.
Part. și perf. simplu reproduc lat.
absconsum, absconsi, forme paralele cu
absconditum, abscondi(di), ca it.
ascoso, v. sp.
en ascuso,
a escuso (
RFE, 1919, 24). Der.
ascuns, s.n. (ascunzătoare);
ascunsă, s.f. (înv.,
secret);
ascunzătoare, s.f. (
loc în care se
poate ascunde);
ascunzător, adj. (prefăcut, care se
ascunde);
ascunzătură, s.f. (ascunzătoare);
ascunziș, s.n. (
loc tainic);
(v-ați) ascunsele, s.f. (
joc de
copii în care toți se
ascund în
afară de unul care îi
caută), de la întrebarea
v-ați ascuns?, interpretată ca s.