astupá (astúp, astupát),
vb. –
1. A acoperi. –
2. A
închide, a înfunda, a bloca. –
3. A acoperi, a
ascunde, a îngropa. – Mr.
astup, astupare, megl.
(a)stup, hăstup. Lat. *
adstuppāre, de la
stuppa (Philippide,
Principii, 99; Crețu 372; Pușcariu 154; REW 8333;
DAR); cf. it.
stoppare, fr.
étouper, v. sp.
estopar (› sp.
estropajo). Este posibil să se fi întîlnit cu lat. *
extuphāre (› fr.
étuver). Cf.
destupa. – Der.
astupătoare, s.f. (dop;
capac);
astupător, adj. (care obturează);
astupătură, s.f. (obturație);
astupuș, s.n. (dop).