bîzdîc (bîzdî́curi),
s.n. –
Capriciu,
toană,
hachițe. – Var.
bîzdîg, bîzdoc. Formație hazlie compusă din sb.
bazdrk „pîrț”,
rus.
bzdjoch „pîrț”, cu
dîcă „
turbare” (‹ sl.
dikŭ „
sălbatic”). Scriban propune o legătură,
puțin probabilă, cu
pol.
bzdyk „bătrîn
ramolit, hodorog”.