bătrîn (bătrînă),
adj. –
1. Înaintat în vîrstă. –
2. Vechi, de demult. –
3. (S.)
Om în vîrstă. –
4. (S.m. pl.) Strămoși. –
5. (Înv.) Proprietate,
teren moștenit de la un strămoș
comun. –
6. În Munt. și
Mod., bunic. –
7. (Fam.)
Tată, tătic. –
8. (Arg.)
Bilet de o mie de
lei. – Mr.
bitărnu, megl.
bitǫra, istr.
betăr. Lat.
vĕtĕrānus (Densusianu,
Hlr., 195; Pușcariu 195; REW 9287; Candrea-Dens. 151;
DAR); cf., cu același sens ca in
rom., vegl.
vetrun, friul.
vedran, v. triest.
vedrano, v. ven.
vetrano. În
plus, acest sens este
propriu lat. și anterior folosirii
militare.
Forma sincopată
vetranus este atestată în lat. Der.
bătrîior, adj. (bătrînel);
bătrînesc, adj. (
propriu bătrînilor; tradițional);
bătrînește, adv. (ca bătrînii);
bătrînet, s.n. (mulțime de bătrîni);
bătrînețe, s.f. (vîrstă înaintată);
bătrînicios, adj. (cu aspect de bătrîn);
bătrînie, s.f. (înv.,
tradiție);
bătrînime, s.f. (mulțime de bătrîni);
bătrîniș, s.n. (
plantă erbacee, Erigon
Canadensis);
bătrîni, vb.
rar (a îmbătrîni);
îmbătrîni, vb. (a
deveni bătrîn).