BALÁNȚĂ
(‹ fr.) s.f.
1. Instrument pentru măsurarea forțelor (ex. greutatea) sau a cuplurilor de forțe prin echilibrare cu forțe cunoscute. După principiul de funcționare pot fi: cu pîrghie, cu arcuri, electrotensionometrice, hidraulice, hidrostatice; cîntar. ♦
Balanță romană = Instrument manual alcătuit dintr-un braț liber cu greutate, prevăzut la capete cu un platou pentru așezarea greutăților de măsurat.
B. Roberval =
B. cu pîrghie dublă și brațe egale pentru cîntărirea maselor pînă la 10 kg.
B. analitică =
b. folosită în
analiza cantitativă. Permite cîntăriri cu o precizie de 0,0001 g (
b.a. obișnuită) sau de 0,000001 g (microbalanță).
B.a. poate fi cu oscilații libere sau cu amortizoare, cu greutăți aparte sau cu sisteme automate care permit așezarea greutăților fără a deschide cutia
b. B. electronică = dispozitiv modern de cîntărire, care afișează direct masa măsurată. ♦ Expl.
A pune în b. = a ține seama de fapte, de
argumente înainte dea lua o hotărîre.
2. (EC.) Comparație, raportare între indicatorii necesar a fi corelați, echilibrați;
concr. tabel, situație care are ca obiect asemenea comparație sau raportare. ♦
B. materială (cu indicatorii exprimați în unități naturale; ex. comparația între resurse și consum, în tone, în cazul unui produs).
B. valorică (cu indicatorii în expresie
bănească; ex. un buget)
B. economiei naționale = sistem de
b. și de tabele corelate care reflectă într-o formă sintetică procesul reproducției din cadrul economiei unei țări; cuprinde ca părți mai importante:
b. produsului social, b. venitului național și b. forței de muncă. B. legăturilor dintre ramuri = model economico-matematic prin intermediul căruia se exprimă și se determină conexiunile proceselor de producție și consum din cadrul economiei
naționale.
B. comercială = raportul pe o anumită perioadă, de obicei un
an, dintre valoarea exportului și cea a importului unei țări.
B. de plăți = raportul pe o anumită perioadă, de obicei un
an, dintre totalitatea încasărilor și plăților unei țări în relațiile sale cu străinătatea; deficitul ei determină diminuarea rezervelor valutare și a convertibilității.
B. de conturi (sau
de decontare) = raportul dintre creanțele și obligațiile apărute într-o anumită perioadă, de obicei un
an, în relațiile unui stat cu alte state, indiferent de termenul scadenței lor.
B. de venituri și cheltuieli = raportul dintre veniturile și cheltuielile unei întreprinderi, instituții etc. (CONT.)
B. de verificare = raportul, de regulă de egalitate, dintre totalul rulajelor ori soldurilor debitoare și creditoare
ale conturilor unei contabilități.