banchét (banchéte),
s.n. –
Masă festivă, festin. – Var. (Mold.)
benchet. It.
banchetto, fr.
banquet (
sec. XVIII). Var. se explică în
DAR (urmat de Scriban) pe
baza rut.
benket, care
ar putea fi, dimpotrivă, un der.
rom. Acesta din
urmă pare a se datora unei pronunțări
vechi *
bănchet, cu asimilarea vocalei atone. – Der.
benchetui, vb. (a chefui).