becísnic (becísnică),
adj. –
1. Necinstit, nelegiuit, infam. –
2. Lamentabil, detestabil. –
3. Slăbănog, neputincios. Sl.
bečĭstĭnŭ „necinstit”,
bečĭstĭnĭkŭ „nemilos” (Miklosich,
Slaw. Elem., 14;
Lexicon, 21; Skok,
Slavia, VI (1929), 786), cf. bg.
bezčesten. Cf.
cinste. Der.
becisnicește, adv. (mizerabil);
becisnici, vb. înv. (a
decădea, a se
pierde);
becisnicie, s.f. (ticăloșie, josnicie).