bocánc (bocánci),
s.m. –
Gheată rezistentă,
botină. – Var.
bocancă, bocînc(i), boconci. Mag.
bakancs (Cihac, II, 483; Gáldi,
Dict., 109). Se
spune mai
ales despre încălțămintea folosită în armată,
fapt pentru care cuvîntul este
cunoscut în toate regiunile. – Der.
bocîncar, s.m. (cizmar).