bocceá (boccéle),
s.f. – (Înv.)
Șal,
broboadă. –
2. Legătură,
pachet. – Var.
buccea, bogcea, bohcea, boșcea, toate înv. Mr.
buhce. Tc.
boǵça (Roesler 589; Șeineanu, II, 54); cf.
alb.
bohče, bg.
bochča, sb.
bošča (G. Meyer 46). Der. provin
direct din tc.:
boccealîc, s.n. (legătură,
pachet), din tc.
boǵçalic, cf. bg.
bochčalyk;
boccegiu, s.m. (negustor de mărunțișuri), din tc.
boǵçaci.