bolborosí (bolborosésc, bolborosít),
vb. –
1. A vorbi nedeslușit, a bîigui, a
îngăima. –
2. A gîlgîi. –
3. (Despre curcani) A croncăni. – Var.
borborosi, bolborăi, bolbora. Creație expresivă, bazată pe consonanța
b-l-b (cf.
bîlbîi, bobleț) și pe ritmul ternar, cf.
bîc.
Bol-bol apare ca imitație a croncănitului curcanului. Aceeași consonanță intervine la ngr. βορ-βορίζω „a gîlgîi”,
alb.
belbërë „a bîigui”, sb.
brbositi, brboriti „a vorbi repezit”,
rus.
balabolitĭ „a vorbi
fără șir” (cf. Berneker 69). Din
rom pare a proveni rut.
borborosy „bodogăneală”. Der.
bolboroseală, s.f. (
zgomot făcut de ceva care
bolborosește; gîlgîială);
bolborositor, adj. (care
bolborosește);
bolborositură, s.f. (bolboroseală).