bold (bólduri),
s.n. –
1. Strămurare, strămurariță. –
2. (La
albină și alte insecte)
Ac. –
3. Vîrf
ascuțit. –
4. Ac cu
gămălie,
ac ,
cui. –
5. Imbold. Sl.
bodli „
spin” (Miklosich,
Lexicon, 35; Cihac, II, 21), cf bg.
bodilo „
ac, vîrf
ascuțit”. Der.
boldan, s.n (vîrf,
culme; tibia);
boldi, vb. (a
împunge; a îmboldi; a
căsca ochii);
boldiș, adv. (
oblic, pieziș);
boldișcă, s.f. (
secară);
boldui, vb. (a incrusta);
imbold, s.n. (stimulent,
îndemn);
îmboldi, vb. (a înțepa; a îmboldi, a incita);
îmbolditor, adj. (care înțeapă).
Imbold este der. postverbal de la
îmboldi, introdus artificial de literatură (cf. fonetismul cu
i în
loc de
î) și
fără circulație populară. Din aceeași
familie trebuie să
facă parte beldie, s.f. (
prăjină subțire,
par lung;
tulpină),
chiar dacă vocalismul prezintă vreo dificultate; der.
beldios, adj. (ațos);
beldete, s.m. (Olt,
băț);
beldiță, s.f. (
pește, Alburnus bipunctatus).