brehní (-nésc, -ít),
vb. – (Mold.) Exprimă sunetul
scos de cîine, de
cerb, de
porc și, în anumite
cazuri de
om, cu accepțiile
aproape exacte
ale sp.
gañir. – Var.
brîhni, brehăi. Sl., cf. rut.
brecháty „a
lătra”, sb.
bréchati „a scînci” (
DAR). Var.
brehăi, care
apare numai la Cantemir, pare a fi rezultatul unei contaminări cu
behăi. – Der.
brehne, s.f. pl. (
năluci);
brehnace, s.f. (înv.,
uliu, probabil datorită croncănitului pe care
îl stîrnește printre
păsările din
ogradă).