breáz (breáză),
adj. –
1. Se
spune despre
animalele cu pete
albe pe
frunte. –
2. (
Rar) Extraordinar, remarcabil. – Megl.
breaz. Sl.
brĕzŭ „
alb”, bg.
brĕz „
pestriț, bălțat” (Miklosich,
Slaw. Elem., 15;
DAR); cf. sl., bg.
brĕza „
mesteacăn”,
rus.
bereza „
mesteacăn”, slov.
brêzast „
alb”. Rut.
barza „
oaie cu
pieptul alb”, care s-a derivat
greșit de la
rom.
barză, aparține aceleași
familii, ca și sb.
barzast „cafeniu” (cf. slov.
brêzast), și pare că reprezintă o fază sl. anterioară metatezei
lichidelor, cf.
gard, daltă. Der.
brează, s.f. (
animal cu pete
albe;
dans tipic);
brezaie, s.f. (personaj mascat care se
plimbă la sărbătorile de
Crăciun,
îmbrăcat ca un măscărici și cu
cap de
animal; este
obicei vechi, interzis
fără rezultat de Alexandru Șuțu, la 22
decembrie 1819, fiindcă servea
drept pretext violărilor de domiciliu și
a lucruri de rușine și vorbe de ocări, de
fapt pentru care
și de la frații Domni de mai înainte au fost poprită), reprezintă sensul de „extraordionar” sau de „
obiect care provoacă
uimire”, astfel încît pare greșită
ideea din
DAR de a
lega cuvîntul de
barză;
brezi, vb. (a
păta, a împestrița);
brezăi, vb. (a înzorzona);
îmbrezăia, vb. (a
îmbrăca în
chip de brezaie).