briliánt (briliántă),
adj. – Strălucitor. Fr.
brillant. Ca adj., este cuvînt poetic importat al romantismului,
fără circulație reală. – Der.
briliant (var.
berl(i)ant), s.n. (
briliant), a
cărui var. provine din tc.
birlandi, barlandi, ngr. μπιρλάντια;
briliantat, adj. (împodobit cu briliante);
briliantin, adj. (strălucitor).