búche (búchi),
s.f. –
1. A
doua literă a alfabetului
chirilic. –
2. Literă în
general. –
3. Pic, strop,
nimic. Sl.
buky (Cihac, II, 30). – Der.
bucher, s.m. (elev începător; novice; elev care
învață mult pe dinafară);
bucheri, vb. (a silabisi; a
citi);
bucherie, s.f. (rudimente, învățătură elementară);
buchini, vb. (a silabisi);
bucherisi, vb. (a silabisi);
buchisi (var.
buchisa), vb. (a silabisi; a
învăța),
ușor de
confundat cu omonimul său
a buchisi (‹
bucși);
buchiseală, s.f. (
lucrare școlară);
bucvar (var.
bu(c)far, buhvar(iu)), s.n. (înv.;
caiet,
carte). Pentru
buchini și var.
bughini, bunghini (care
ajung să însemne „a
lucra cu
caznă, stricîndu-și vederea, în poziția caracteristică a celui care
învață”, interpretat
greșit de Tiktin plecînd de la fr.
bouquiner, cf.
Graur,
BL, VI, 141.