cîrpătór (cârpătoáre),
s.n. –
1. farfurie de
lemn,
tavă. –
2. Lopățică de brutar. – Mr.
crăpitor, cărpitor, cripitor; megl.
călpitor, cripitor. Lat.
coŏpĕrtōrium „
capac” (Pușchilă,
Conv. lit., XLIII, 91; Pușcariu 375; Tiktin; Pușcariu,
Dacor., I, 415;
DAR). Cu sensul al doilea, pare a fi intervenit o confuzie cu
cîrpă; într-
adevăr, una dintre lopățelele folosite de brutari se
învelește de
obicei într-o cîrpă
umedă,
înainte de a se introduce în
cuptor. Sb.
krpàtur (
sec. XVII), pe care Daničič, V, 627,
îl derivă din it.
copritore,
ar putea proveni din
rom.