cîrstă (-te),
s.f. –
Grămadă de
snopi aranjate în
formă de
cruce. Sl.
krŭstŭ „
cruce” (Miklosich,
Slaw. Elem., 27; Cihac, II, 45). Sensul din
rom.
coincide cu sb.
krst; cf. bg.
krŭst,
rus.
krest, cr.
kèrst, toți cu sensul de „
cruce.” – Der.
cîrsteț (var.
cîrst(e)ață), s.n. (
grămadă de
snopi);
cîrstată, s.f. (Olt.,
prescură);
cîrsnic (var.
cîrstnic, crîs(t)nic), s.m. (sacristan;
plasă pătrată de pescuit), cf. bg.
krŭstnik „
naș”;
crîstăș (var.
cîrstaș, cristeș, cristaș), s.n. (
năvod);
cîrstov (var.
cristov, hristov), s.n. (
Ziua Crucii, 14 septembrie), din sl.
krŭstovŭ dinĭ „
Ziua Crucii”.