călătoriți, -te, adj. Care a călătorit mult, umblat; care a văzut multe locuri. – V. călători.
călătoresc, vb. IV. Intranz. A face un drum spre un loc (mai) depărtat; a fi pe drum. ♦ A fi călător, a fi la drum. ♦ Refl. Fig. (Reg.) A se sfârși; a muri. – Din călător.