călțún (călțúni),
s.m. –
1. Încălțăminte de
pânză. –
2. Ciorap. –
3. Pantof. – Var.
colțun. It.
calzone, pe filieră comercială, probabil prin intermediul ngr. ϰαλπσούνι, sau bg.
kalcun (REW 1495; Densusianu,
GS, VI, 363). – Der.
călțunar, s.m. (pantofar; la
nuntă,
două rude ale mirelui care
îl însoțesc la mireasă acasă, ducîndu-i
darurile);
călțunăreasă, s.f. (
rudă a
mirelui, care îi
duce darurile);
călțunaș, s.m. (
ciorap de
copil; violetă, Viola adorata;
condurul-doamnei, Tropaeolum maius;
plantă asemănătoare cu
gura-
leului, Antirrhinum maius;
plăcintă de
casă, umplută cu brînză sau marmeladă). După Capidan,
Raporturile, 203, bg. provine din
rom.