n. 1) v. A CĂRA și A SE CĂRA. 2) rar Timpul când se cară recolta. /v. a (se) căra
tranz. (obiecte sau ființe) A duce dintr-un loc în altul. ♢ ~ apă cu ciurul a munci fără nici un rost. /<lat. carrare
intranz. pop. A pleca de undeva (repede și pe furiș); a se cărăbăni. /<lat. carrare