Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția capii definiție dex
capii
găsește rime pentru
capii
Urmatoarele cuvinte sunt apropiate de cuvantul cautat:
capia
,
capie
,
capiu
,
capri
,
căpia
,
căpie
,
căpiți
,
căpui
Cuvinte apropiate:
capia
,
capie
,
capiu
,
capri
,
căpia
,
căpie
,
căpiți
,
căpui
CAP
1
,
(
I, III
)
capete
,
s.n., (
II
)
capi
,
s.m.
I.
S.n.
1.
Extremitatea
superioară
a
corpului
omenesc
sau
cea
anterioară
a
animalelor
, unde se
află
creierul
,
principalele
organe
de
simț
și
orificiul
bucal
. ♢
Loc
. adv.
Din
cap
până-n
picioare
= de
sus
până
jos
, în
întregime
, cu
desăvârșire
.
Cu
noaptea
-n
cap
=
dis
-de-
dimineață
.
(Până)
peste
cap
=
extrem
de...,
exagerat
de...
Cu un
cap
mai
sus
= (cu
mult
) mai
sus
, mai
deștept
, mai
reușit
, mai
bine
.
Cu
capul
plecat
=
rușinat
,
umilit
,
învins
.
Pe după
cap
= pe după
gât
, la
ceafă
. ♢
Loc
. adj. (Fam.)
Bătut
(sau
căzut
) în
cap
=
tâmpit
,
prost
. ♢ Expr.
A se da
peste
cap
= a
face
tumbe
; a
depune
eforturi
deosebite
pentru
a
realiza
ceva, a
face
imposibilul
.
A da
(pe cineva)
peste
cap
= a
trânti
(pe cineva) la
pământ
; a da
jos
dintr-o
situație
, a
doborî
, a
învinge
.
A da
peste
cap
(
paharul
,
băutura
etc.) = a
înghiți
dintr-o dată
conținutul
unui
pahar
, al unei
căni
etc.
A da
(ceva)
peste
cap
=
a)
a
schimba
cu
totul
ordinea
lucrurilor
, a
ideilor
, a unui
program
stabilit
etc.;
b)
a
lucra
repede
,
superficial
, de
mântuială
.
A
scoate
capul
în
lume
= a
ieși
între
oameni
, în
societate
.
A nu-și (mai)
vedea
capul
de...
sau
a nu
ști
unde-i
stă
sau
unde-i este
capul
= a nu
ști
ce să mai
facă
, a fi
copleșit
de...
A-și
pierde
capul
= a se
zăpăci
.
A nu mai avea unde să-și
pună
capul
= a
ajunge
fără
adăpost
, pe
drumuri
,
sărac
.
A da din
cap
= a
clătina
capul
(în
semn
de
aprobare
, de
refuz
etc.).
A da
(cuiva)
la
cap
= a
lovi
; a
omorî
; a
ataca
cu
violență
pe cineva; a
distruge
(cu
vorba
sau cu
scrisul
).
A
umbla
cu
capul
în
traistă
= a fi
distrat
,
neatent
.
A se da cu
capul
de toți
pereții
(sau
de
pereți
)
= a fi
cuprins
de
desperare
sau de
necaz
, a
regreta
o
greșeală
făcută
.
A-și
lua
(sau
a
apuca
)
lumea
în
cap
= a
pleca
departe
, părăsindu-și
casa
,
locul
de
origine
și
rătăcind
prin
lume
.
A-și
pleca
capul
= a se
simți
rușinat
,
umilit
; a se da
învins
, a se
supune
.
Vai
(sau
haram
) de
capul
lui
=
vai
de el.
A
cădea
(sau
a
veni
, a se
sparge
etc.)
pe
(sau
de, în)
capul
cuiva
(o
situație
neplăcută
, un
necaz
etc.) = a
veni
asupra
cuiva tot
felul
de
neplăceri
și
necazuri
, a-l
lovi
o
nenorocire
.
A
cădea
pe
capul
cuiva
= a
sosi
pe
neașteptate
la cineva (creându-i
neplăceri
,
deranj
).
A
sta
(sau
a
ședea
, a se ține) de
capul
cuiva
sau
a se pune pe
capul
cuiva
= a
stărui
fără
încetare
pe
lângă
cineva.
A
ședea
(sau
a
sta
) pe
capul
cuiva
= a
sta
pe
lângă
sau la cineva (creându-i
neplăceri
, plictisindu-l etc.).
A se
duce
de pe
capul
cuiva
= a
lăsa
pe cineva în
pace
. (Reg.)
A nu
ști
(sau
a nu avea) ce-și
face
capului
= a nu mai
ști
ce să
facă
pentru
a
ieși
dintr-o
situație
grea
. ♢
Cap
de
familie
=
bărbatul
care
reprezintă
puterea
familială
și
părintească
;
p. gener.
orice
persoană
care
procură
mijloacele
necesare
traiului
unei
familii
și o
reprezintă
juridic
. ♢
Cap
de
expresie
=
portret
în care
artistul
face
un
studiu
amănunțit
al
expresiei
unui
sentiment
pe
trăsăturile
chipului
omenesc
. ♦ (La
fotbal
)
Lovire
a
mingii
cu
capul
♦
Cap
de
bour
=
nume
sub care
sunt
cunoscute
primele
serii
de
mărci
poștale
românești
,
având
pe
ele
capul
unui
bour
. ♦
Parte
a
monedei
care are
imprimat
un
chip
. ♦
Părul
capului
.
2.
Căpătâi
;
căpătâiul
patului
.
3.
Individ
, ins,
cap
.
Câte
5
lei
de
cap
.
♢ Expr.
Pe
capete
= care mai de care, în
număr
foarte
mare
, pe întrecute.
Câte
capete
, atâtea
păreri
,
exprimă
o
mare
divergență
de
opinii
.
4.
Minte
,
gândire
,
judecată
;
memorie
. ♢
Loc
. adj. și adv.
Cu
cap
= (în
mod
)
inteligent
,
deștept
.
Fără
cap
= (în
mod
)
necugetat
. ♢
Loc
. adj.
Cu
scaun
la
cap
= cu
judecată
dreaptă
;
cuminte
. ♢ Expr.
A fi
bun
(sau
ușor
) la
(sau
de)
cap
sau
a avea
cap
ușor
= a fi
deștept
.
A fi
greu
(sau
tare
) de
cap
sau
a avea
cap
greu
= a
pricepe
cu
greutate
; a fi
prost
.
A nu(-i)
intra
(cuiva)
în
cap
= a nu
putea
pricepe
(ceva).
A-i
ieși
(cuiva ceva)
din
cap
= a nu-i mai
sta
gândul
la...; a
uita
.
A nu-i mai
ieși
(cuiva ceva)
din
cap
= a-l
stăpâni
mereu
(același
gând
), a nu
putea
uita
.
A-i
sta
capul
la...
= a se
gândi
la...
A-și
bate
(sau
a-și
frământa
, a-și
sparge
, a-și
sfărâma
etc.)
capul
= a se
gândi
, a se
strădui
spre
a
soluționa
o
problemă
.
A-i
deschide
(cuiva)
capul
= a
face
(pe cineva) să
înțeleagă
ceva, a
lămuri
(pe cineva).
A fi
(sau
a
rămâne
, a
umbla
etc.) de
capul
său
= a fi (sau a
rămâne
etc.)
liber
,
independent
,
nesupravegheat
,
A
face
(ceva)
din
(sau
de)
capul
său
= a
face
(ceva)
fără
a se
consulta
cu
altcineva
.
A
întoarce
(sau
a
suci
, a
învârti
)
capul
cuiva
= a
face
pe cineva să-și
piardă
dreapta
judecată
; a
zăpăci
; a
face
pe cineva să se
îndrăgostească
.
A nu avea
cap
să...
= a nu avea
posibilitatea
să..., a nu
putea
să... ♦ (
Jur
.)
Cap
de
acuzare
=
motiv
pe care se
întemeiază
acuzarea
.
5.
(Înv.)
Viață
.
A
plăti
cu
capul
.
♦ (
Astăzi
în expr.)
Odată
cu
capul
sau
în
ruptul
capului
= cu nici un
preț
,
niciodată
.
A-și
face
de
cap
= a
face
ceva ce
poate
să-i
primejduiască
viața
; a
face
nebunii
.
6.
Compuse:
a)
(Entom.)
cap
-de-
mort
sau
capul
-lui-Adam
=
strigă
;
b)
(
Bot
.)
cap
-de-
cocoș
=
dulcișor
;
capul
-
șarpelui
=
plantă
erbacee
acoperită
cu
peri
aspri
și cu
flori
roșii
ca
sângele
,
dispuse
în
spice
simple
(
Echium
rubrum
);
c)
capul
-
balaurului
= o
parte
a
constelației
balaurului
.
II.
S.m.
Căpetenie
,
șef
,
conducător
. ♦
Inițiator
.
III.
S.n.
1.
Vârf
(al unui
obiect
). ♦
Extremitate
proeminentă
a unui
dispozitiv
,
instrument
etc. sau a unui
element
dintr-un
sistem
. ♦
Obiect
,
mecanism
sau
dispozitiv
asemănător
cu un
cap
1
(
I 1
),
folosit
în
diverse
scopuri
tehnice
.
2.
Partea
extremă
cu care
începe
sau
sfârșește
ceva. ♢
Cap
de
pod
=
loc
aflat
pe
teritoriul
inamic
,
dincolo
de un
curs
de
apă
, de un
defileu
etc.;
p. ext.
forțele
armate
care
ocupă
acest
loc
cu
scopul
de a
asigura
trecerea
grosului
trupelor
și a
mijloacelor
de
luptă
. ♢
Loc
. adv.
Cap
la
(sau
în)
cap
= cu
părțile
extreme
alăturate
. ♢ Expr.
Cap
de
țară
=
margine
de
țară
;
hotar
.
Nu-i (un)
cap
de
țară
= nu-i
nimic
grav
, nici o
nenorocire
.
A
sta
(sau
a
ședea
, a se
ridica
) în
capul
oaselor
= a se
ridica
stând
în
pat
, a
sta
în
șezut
.
3.
Partea
de
dinainte
;
început
,
frunte
.
În
capul
coloanei
. ♢
Cap
de
an
(sau
de
săptămână
, de
iarnă
etc.) =
începutul
unui
an
(sau al unei
săptămâni
etc.)
Cap
de
coloană
= cel sau cei care
stau
în
fruntea
coloanei
.
Cap
de
afiș
(sau
cap
de
listă
)
=
primul
nume
dintr-o
listă
de
persoane
afișate în
ordinea
valorii
lor
. ♢
Loc
. adv.
În
cap
de
noapte
sau
în
capul
nopții
= după ce s-a
întunecat
bine
.
Din
(sau
de la)
cap
= de la
început
; de la
începutul
rândului
.
Din
capul
locului
=
înainte
de a
începe
ceva; de la
început
. ♦
Partea
principală
, mai
aleasă
(a unui
lucru
). ♢ Expr.
Capul
mesei
=
locul
de
onoare
la
masă
.
4.
Partea
de
jos
sau
dindărăt
a unui
lucru
;
capăt
; (cu
sens
temporal
)
sfârșit
. ♢ Expr.
A o
scoate
la
cap
= a
sfârși
(cu
bine
).
A-i da de
cap
= a
rezolva
; a
învinge
, a
răzbi
.
În
cap
= (după
numerale
)
exact
,
întocmai
.
5.
Bucățică
ruptă
dintr-un
obiect
;
p. ext.
lucru
de
mică
importanță
. ♢ Expr.
Nici un
cap
de
ață
=
absolut
nimic
.
Până la un
cap
de
ață
= tot.
6.
(În
sintagma
)
Cap
magnetic
=
transductor
electromagnetic
care
transformă
variațiile
unui
semnal
electric
în
variații
de
flux
magnetic
sau
invers
,
folosit
pentru
operații
de
înregistrare
,
redare
și
ștergere
la
magnetofoane
. – Lat.
caput,
(
II
) după fr.
chef
< lat.
caput).
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia capii
CÁPIE
s.f.
Boală
a
ovinelor
,
bovinelor
,
caprelor
și
cailor
(provocată de
localizarea
la
creier
a
teniei
) care se
manifestă
prin
amețeli
,
convulsii
și
mișcări
repezi
și
dezordonate
;
cenuroză
,
căpială
. ♦
Animal
care
suferă
de această
boală
. – Cf. sl.
kapija
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia capii
CÁPIU, -IE,
capii
, adj. (
Despre
ovine
,
bovine
,
capre
și
cai
)
Atins
de
capie
. ♦ Fig. (
Despre
oameni
)
Năuc
,
zăpăcit
. – Din
capie
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia capii
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK