capistére
s.f. –
1. Albie,
covată. –
2. Jgheab care
duce grîul de la
coș la
piatra morii. – Mr.
căpisteare, megl.
căpisteari. Lat.
capĭstērium, de la gr. σϰαφηστήριον (Pușcariu 278; REW 1629; Candrea-Dens., 246;
DAR); cf. tosc.
capistejo, romanicul
capischiere, abruz.
capistjiera. Țicăloiu,
ZRPh., XLI, 590, propune o der.
puțin probabilă, de la
căpestrele.