cârcălí (-lésc, -ít),
vb. – A
strica, a
face ceva de mîntuială. Creație expresivă (cf.
Graur,
BL, 91). După Pușcariu,
Dacor., I, 595 și
DAR, din sb.
krkliti „a
murdări”; acest ultim sens, care
acolo este atribuit cuvîntului
rom., nu este
sigur. – Der.
cîrcală (var.
cricală), s.f. (lucru
prost).