cîrmîz
s.m. –
1. Coșenilă (Coccus ilicis). –
2. Plantă (
Phytolacca decandra). –
3. Materie colorantă
roșie. – Mr.
cîrmeze, megl.
chirmiz. Tc.
kirmiz, din arab.
al-qirmiz (sp.
alquermes, quermes), cf. Roesler 597; Șeineanu, II, 91; Lokotsch 1291; Ronzevalle 129; cf. ngr. ϰρεμέζι,
alb.
kërmës, bg.
kŭrmuz. – Der.
cîrmîziu (var.
cîrmiziu, hermeziu), adj. (
roșu-
viu, stacojiu), din tc.
kirmizi, cf. sp.
carmesi, fr.
cramoisi, it.
carmasino (› mag.
karmaszin, de unde, în Trans.,
carmajin, cărmăjin, s.n. „
piele stacojie”). Der. neol.
carmin, s.m., din fr.
carmin.