cárpen (cárpeni),
s.m. –
Arbore, cărpinar (Carpinus betulus). – Mr., megl.
carpin. Lat.
carpinus (Pușcariu 298; Candrea-Dens., 272; REW 1715;
DAR); cf. it.
carpino, carpine, fr.
charme, sp.,
port.
carpe. Der.
carpenă (
plantă, Melampyrum arvense);
cărpeniș (var.
cărpiniș), s.n. (
pădure de
carpeni);
cărpiniță, s.f. (
plantă, Carpinus duinensis);
cărpănos (var.
cîrpănos), adj. (înveterat;
aspru,
grosolan, zgîrcit), datorită rezistenței
lemnului de carpen, cf. fr.
se porter comme un charme și pentru der., sp.
robliyo.