catarámă (cataráme),
s.f. –
Piesă din metal cu care se
încheie o cingătoare. – Var.
cătăramă. Origine incertă. După Lacea,
Dacor., III, 741 din germ.
DAR și Gáldi,
Dict., 191), din germ.
Kettenriemen, prin intermediul pronunțării
săs. (*
kattenramen, care nu este documentată). Der. este posibilă, însă
marea răspîndire a cuvîntului
rom. nu se potrivește cu
ideea unui
împrumut săs. Bogrea,
Dacor., IV, 798 (cf. Lokotsch 1089)
preferă să se
refere la tc.
kantarma. – Der.
(în)cătărăma, vb. (a
prinde în cataramă);
descătărăma, vb. (a
desface, a descheia).