ceangắu (ceangắi),
s.m. – Maghiar care aparține unui
grup de coloniști stabilit în centrul Moldovei
înainte de
sec. XV. Mag.
csángó „care
sună prost” (Cihac, II, 488; Șeineanu,
Semasiol., 171; A. Banciu,
Țara Bîrsei, II, 42).
Numele se explică prin
felul lor de a vorbi, cu greșeli.