ceápă (cépe),
s.f. –
1. Plantă leguminoasă comestibilă. –
2. Bulb de
plantă. –
3. (Arg.)
Ceas de
buzunar. – Mr.
țeapă, megl.
țępă. Lat.
caepa (Pușcariu 327; Candrea-Dens., 297; REW 1817;
DAR); cf.
alb.
kjepë (Meyer 223; Phillippide, II, 636), friul.
tševe, prov.
sebo, fr.
cive, cat.
ceba, sp.
cebolla). Der.
cepar, s.m. (vînzător de
ceapă), pe care Pușcariu 334; Candrea-Dens., 298 și REW 1818
îl consideră reprezentant al lat.
caeparius, dar care pare mai
curînd der. intern;
cepar, s.n. (
plăcintă cu
ceapă);
cepesc, adj. (ca
ceapa; se
spune despre o varietate de mere);
cepărie, s.f. (
loc semănat cu
ceapă).