cepelí (-lésc, -it),
vb. – (Bucov.) A sîsîi. Creație expresivă (
Graur,
BL, IV, 91). – Der.
cepeleag (var.
șepeleag, șepeleav), adj. (sîsîit,
peltic), care este
pus de
obicei în legătură cu sl.
sviblivŭ „bîlbîit”, cf. bg.
čepeljavi,
rus., rut.
šepeljavyi „bîlbîit” (Cihac, II, 387; Conev 96;
DAR). Löwe 40 atribuie terminația cuvîntului unei contaminări cu mag.
selypeg „bîlbîit”. Pare evident că toate
aceste cuvinte sînt expresive; pentru formarea celui
rom., cf. și
chercheli, terfeli și în
general toate vb. în
-li.