cerdác (cerdace),
s.n. –
1. Balcon închis cu
gratii sau
geamuri. –
2. Pavilion,
chioșc. –
3. Terasă,
balcon. –
4. Acoperiș cu care se
protejează troițele și fîntînile. – Mr.
cirdache, megl.
čărdac. Tc.
çerdak (Cihac, II, 560; Șeineanu, II, 123; Roesler 607; Meyer 442; Lokotsch 397; Ronzevalle 73); cf. ngr. τσαρδάϰι,
alb.
tśardhak, bg., sb.,
rus.
čardak. După Miklosich,
Wander., 13, rut.
čerdak provine din
rom.