cheháia (-ắi),
s.m. –
1. Majordom al
marelui vizir sau al unui demnitar
turc. –
2. Agent al domnitorilor romîni la Constantinopol (mai curent,
capuchehaia). –
3. În
vechea organizare
militară, locțiitor,
ajutor de
căpitan. –
4. Pădurar. –
5. În
satele turcești, magistrat municipal,
primar. – Var.
chihaia, chihaie. Mr.
chihăe, megl.
chiaia. Tc.
kahya, kehaya „majordom” (Șeineanu, II, 35; Lokotsch 1123); cf. ngr. ϰεχαγιᾶς, bg.
kechaja.