chițimíe (chițimíi),
s.f. –
Colibă. – var. (
rar)
chițumie. Origine necunoscută. După
DAR și Scriban, în legătură cu
chițibuș. Mai
curînd der. de la
chimiță, s.f. (
cușcă), cuvînt
aproape necunoscut (este menționat numai de
Damé);
chițimie, care
ar fi rezultatul unei metateze, se folosește în Munt.