chiznovát (-tă),
adj. – Ciudat, extravagant, singular. – Var.
chisnovat, chiznovit. Origine incertă. Pare der. la sb.
kyselű „
acru” (cf.
chiseliță), cf. sl.
kisnǫti, sb.
kisnuti „a se
acri” (Berneker 687), bg.
kislovat „
acru” (
Graur,
BL, IV, 73),
rus.
kislovatyĭ (Scriban). Legătura cu tc.
kisni „ciudat” (Șeineanu,
dicț.) nu pare
sigură. Se
poate să se fi
produs o contaminare a lui
kislovat „
acru”, cu sb., bg.
čudnovat,
čudnovit „ciudat,
straniu.” Nu este
sigură înrudirea cu
cisnovi (var.
cisnova), vb. (
Banat, a se beteji).