címbru (címbri),
s.m. –
1. Plantă erbacee cu
frunze aromate folosite
drept condiment (Thymus serpyllum, Thymus lanuginosus, etc.). –
2. Piperniță de
grădină (Satureia hortensis). – Var.
ciumbru. Mr.
ciumburică. Origine necunoscută. Legătura cu gr. θύμπρος nu este
clară, și der.
direct din gr. (Philippide,
Bausteine, 54;
Pascu, I, 193; Diculescu,
Elementele, 483) pare dificilă din
punct de
vedere fonetic. S-a
presupus un sl. *
čębrŭ, *
čąbrŭ (Miklosich,
Slaw. Elem., 53; Cihac, II, 52; Byhan 308; Conev 44), cf.
ceh.
čibr,
pol.
ćąbr;
dar č- din sl. nu se explică decît prin intermediul
rom. (Berneker 160; Philippide,
Viața rom., XVIII, 46; Vasmer, apud
DAR; Diculescu,
Elementele, 483; cf. Pușcariu,
Dacor., IV, 1405). În sfîrșit, Weigand,
Jb., IX, 80,
pleacă de la mag.
csombor, csömbör, care pare
împrumut din
rom. Există
ipoteza că este un cuvînt preromanic, ca în lat.
cimbrus „cimbru,” sau în it.
cembro „
cedru hibrid”, de origine necunoscută (Prati 255).