ciomág (ciomége),
s.n. –
1. Băț mare și
gros, bîtă. –
2. Lovitură dată cu bîta. –
3. Tăvălug de
treierat. –
4. La
cal,
organ genital. – Mr.
ciumag(ă), megl.
ciămugà. Tc.
çomak,
çumak (Cihac, II, 566; Șeineanu, II, 131; Meyer 448; Lokotsch 438); cf.
alb.
tšomage, bg.
çomak. – Der.
ciomăgaș, s.m. (bătăuș);
ciomăgeală, s.f. (
bătaie cu
ciomagul);
ciomăgi, vb. (a
bate, a
cotonogi);
ciomăgitor, adj. (care
bate cu
ciomagul);
ciomăgos, adj. (noduros).