ciorpác (ciorpáce),
s.n. –
1. Vas pentru
scos apă. –
2. Capcană de
plasă. –
3. Strecurătoare.
Rus.
čerpak, čorpak,
pol.
czerpak (Cihac, II, 56), cf. mag.
cserpák „
pahar.” – Der.
ciorpăi, vb. (a
scoate un
lichid; se
spune în special despre
zgomotul produs de
lingură într-o
farfurie de
supă). Aceleiași
rădăcini îi parține
cirăpeală, s.f. (
vas de
scos apă), cuvînt înv., care provine din mag.
cserép „
pahar.”