ciupág
,
ciupáge, s.n. (reg.)
1. partea
iei de la brâu în
sus, care are cusături deosebite.
2. bucată de
pânză cât o batistă primită de un
copil care
duce crucea sau sfeșnicul la înmormântare.
3. ie.
4. partea rochiei care îmbracă pieptul și spatele; pieptar, corsaj, mânecar.
5. gulerul cămășii cu
flori, al
iei.
6. broderie pe pieptul
iei.