cízmă (cízme),
s.f. – Încălțăminte cu carîmbul pînă la genunchi,
ciubotă. – Mr.
cizmă, cijmă. Tc.
çizme (Miklosich,
Fremdw., 82; Meyer 447; Berneker 158; Lokotsch 431); cf. mag.
csizma (Cihac, II, 492),
alb.
tšisme, bg., sb.
čizma,
ceh.,
pol.
čižma, țig.
čisme. – Der.
cizmar, s.m. (pantofar), cf. bg., sb., slov.
čizmar;
cizmărie, s.f. (pantofărie);
cizmări, vb. (a
practica meseria de cizmar).