cléște (clește),
s.n. –
1. Unealtă
alcătuită din
două brațe încrucișate care servește la apucarea, întoarcerea unei
piese. –
2. Pensetă. –
3. Mucarniță.
4. Spărgător de
nuci. –
5. Instrument de extras
dinți. –
6. Instrument de
scos cuie. –
7. Unealtă de dulgherie, pentru strîns sau
scos doage. –
8. Ostie de pescuit, harpon. –
9. Brațe în
formă de
clește ale langustei, crabului etc. –
10. Nume popular
dat suturei occipitale parietale. –
11. La
cai,
primii incisivi. –
12. Instrument pentru a însemna
urechile vitelor. – Mr.
cle(a)ște, megl.
cleaști. Sl.
klĕšte, pl. de la
klĕšta (Miklosich,
Slaw. Elem., 25; Miklosich,
Lexicon, 291; Cihac, II, 61; Byhan 314); cf. bg.
klĕšti, sb.
klĕste, slov.
klešč,
rus.
klesti. – Der.
cleașcă, s.f. (
clește; cîrlig; unealtă stricată, vechitură,
rablă);
cleștar, s.n. (unealta dogarului;
năvod);
cleș(t)niță, s.f. (clanță de
ușă;
ușă falsă;
ciot de
creangă);
încleșta, vb. (a
apuca, a
prinde; a
îndesa; a strînge în
brațe; a strînge, a
presa);
încleștătură, s.f. (
epilepsie);
descleșta, vb. (a dezlega, a da
drumul, a
slăbi strînsoarea).