clin (clinuri),
s.n. –
1. Unealtă de cizmar, neprecizată. –
2. Bucată de pînză triunghiulară care se adaugă la
haine pentru a
le da lărgime. –
3. Porțiune triunghiulară de
teren. – Mr., megl.
clin „
colț de pîine”. Sl.
klinŭ „
cui” (Miklosich,
Slaw. Elem., 24; Miklosich,
Lexicon, 289; Cihac, II, 62); cf. bg., sb., cr., slov.,
ceh.,
pol.,
rus.
klin. Probabil este cuvînt identic cu „clină”, s.f. (povîrniș,
coastă,
plan înclinat),
poate ca urmare a unei contaminări cu
înclina (
DAR crede că acest cuvînt s-a format pe
bata it.
china).