clondír (clondíre),
s.n. – Carafă,
sticlă. – Var.
crondir. Mr.
clondir, megl.
clundir. Ngr. ϰρυωντήριον (Vasmer,
Gr., 81; cf. Cihac, II, 648), cf. ngr. ϰροντήρι, bg.
krondir, sb.
kondir, kondír (
sec. XV). Der.
directă din bg. (Berneker 558) pare probabilă numai pentru var.