cocór (cocóri),
s.m. –
Pasăre migratoare (Grus
cinerea). – Var.
cocoară (-ori), s.f. (pană, penaj; model de broderie; stîlp,
semn de
hotar). – Megl.
cocor. Sl.
kokorĭ, kokora „
creț” (Drăganu,
Dacor., V, 341;
DAR),
nume care s-a
dat cocorului datorită
moțului său care pare încrețit. După Hasdeu,
Cuv. din Bătrîni, I, 303, este
legat de lat.
ciconia; pentru Cihac, II, 494, der. din mag. Diferențierea semantică
între m. și var. sa f. nu este absolută, confundîndu-se
frecvent. – Der.
cocorat, adj. (cu
picioarele lungi;
creț);
cocorăței, s.m. pl. (narcisă, Narcissus peoticus);
cocoreț, adj. (Olt., mîndru, trufaș);
cocoroși (var.
încocora, cocoroșa), vb. (a
face să se mîndrească; a
face curte), cf. bg.
kokorjă se. – Comp.
cocobarză, s.f. (Trans.,
barză);
cocostîrc, s.m. (
barză), cu
stîrc, cf. Pușcariu,
Dacor., VIII, 107 și Pușcariu,
Lr., 22 (cf.
alb.
sterkoko, din sl.
strŭkŭ).