coinác (-ce),
s.n. –
1. Articulație în
general. –
2. Gleznă. –
3. Zar. –
4. Sfoară de care se
leagă o greutate sau o
piatră, și care se folosește la pescuit sau pentru a coborî
zmeul. –
5. Contragreutate. –
6. Membru viril. –
7. Flăcău,
june. Tc.
kainak „articulație” (Șeineanu, II, 141), cf. bg.
kojnak și
coi.