coltúc (coltuce),
s.n. –
1. Cot. Cu acest sens se folosește numai cu un gest de
zeflemea, care constă în
arăta cu
cotul, indicînd un refuz nepoliticos. –
2. Ornament triunghiular. –
3. Colț de pîine. –
4. Traversă, bîrnă. – Var.
cultuc. Tc.
koltuk „
braț,
cot,
colț” (Cihac, II, 569; Șeineanu, II, 141; Lokotsch 1199; Ronzevalle 140). Cf.
Iordan,
BF, I, 110.