coperí (-r, -ít),
vb. –
1. A acoperi. –
2. A
ascunde, a
trece sub
tăcere. –
3. A garanta, a-și asuma responsabilitatea. –
4. (Refl.) A se acoperi, a-și pune
pălăria. – Var.
acoperi. – Mr.
(a)coapir, megl.
cupirés, istr.
coper(esc)u. Lat.
coŏpĕrῑre (Pușcariu 395; Candrea-Dens., 307 și 309; REW 2205;
DAR); cf. vegl.
koprer, it.
coprire, prov., cat.
cobrir, fr.
couvrir, sp.,
port.
cubrir. Var.
acoperi, cu
a- protetic, are o circulație cel
puțin asemănătoare. – Der.
(a)coperire, s.f. (acțiunea de a acoperi; garanție, cauțiune);
(a)coperiș, s.n. (
partea de deasupra care acoperă și
protejează o
clădire);
(a)coperitoare, s.f. (
capac);
(a)coperitor, s.m. (
persoană care acoperă, care ține
ascuns);
(a)coperămînt, s.n. (acoperiș), mr.
acupirămintu, megl.
cupirimint, este
fără îndoială un reprezentant
direct al lat.
coŏpĕrῑmentum (Diez,
Gramm., I, 11; Pușcariu 396; Candrea-Dens., 388; REW 2204; Byhan 46;
DAR); cf. it.
coprimento, cat.
cobriment.